De ce sunt omise articolele gramaticale?

De-a lungul timpului, s-au făcut nenumărate cercetări pe această temă (Avrutin, Bell, Dardano). La început, omiterea articolelor gramaticale a fost sesizată doar în vorbirea copiilor care sunt într-o fază incipientă de achiziţie a limbii materne şi în discursul adulţilor afazici sau agramaţi.

Cercetătorii specializaţi în achiziţia limbii la copii (Gerken, Van del Velde) au constatat că cei care învaţă o limbă romanică omit mult mai rar articolele decât cei care învaţă o limbă germanică. Justificarea acestui fenomen are legătură cu diferenţele dintre structurile nominale ale celor două tipuri de limbi, aspect care nu va fi detaliat aici.

S-a constatat şi că vorbitorii fără probleme de articulare omit articolele, dar numai în registre speciale, cum ar fi stilul colocvial, telegrafic sau jurnalistic. Titlurile dintr-un ziar sunt esenţiale. Rolul principal al acestora este să ofere informaţii în modul cel mai eficient cu putinţă. Astfel ca cititorul să poată afla printr-un efort minim care este ideea principală a articolului. Consumatorul de ziar, mai ales cel din ultimele decenii, citeşte printre rânduri. Trece rapid prin paginile ziarului, analizând, de cele mai multe ori, doar titlurile.

Concluzia la care au ajuns cercetătorii este că omiterea articolelor nu-i caracterizează doar pe învăţăcei sau pe agramaţi şi afazici, dar şi pe adulţii „sănătoşi“ şi şcoliţi. Prezenţa acestui fenomen lingvistic la vorbitorii „corecţi“ ai unei limbi nu este legată de lipsa resurselor de procesare a limbii (cazul afazicilor), ci, mai degrabă, ar putea fi asociată cu modelul după care copii achiziţionează o limbă.

Joke De Lange, Nada Vasic şi Sergez Avrutin au studiat procesul de omitere a articolelor în limba italiană şi în cea olandeză. Materialul pe care se bazează analiza lor constă în 1 000 de titluri de ziar, atât din olandeză, cât şi din italiană. Acestea au fost, mai departe, confruntate cu o serie de studii ale proceselor de achiziţie a limbii la copii (studii preluate din baza de date a organizaţiei CHILDES).

Pe scurt, concluziile la care au ajuns cei trei sunt legate atât de sursa omiterii articolelor, cât şi de natura limbii în care este prezent acest fenomen lingvistic. S-a constatat că, în olandeză, sunt doar trei articole care sunt omise frecvent atât de către copii, cât şi de jurnalişti. Aceste articole exprimă genul, numărul şi proprietăţile discursive. În italiană, numărul articolelor omise de copii şi de jurnalişti este mult mai mare (aproximativ 18). 

Ele poartă informaţia genului, a numărului şi a contextului fonologic. Totodată, sursa fenomenului, la copii, este dificultatea de achiziţie a limbii şi este, prin urmare, neintenţionată. În discursul jurnaliştilor, fenomenul este intenţionat şi justificat prin dorinţa de-a atinge viteza maximă de procesare a informaţiei de către cititor. Studiul nu dovedeşte vreo diferenţă între cele două popoare la alt nivel decât lingvistic (adică diferenţa dintre proprietăţile lingvistice ale articolelor în cele două limbi).

Exemple din ziarele româneşti de omitere a articolelor:
1.    „Urmărire ca-n filme! Motociclist, prins cu 215 km/h“ (Libertatea, 18 aprilie 2010)
2.    „Din lipsă de iubită, actorul român Sebastian Stan iese în oraş cu mama“ (Libertatea, 18 aprilie 2010)
3.    „Funcţionar „albit“ de procurori după ce şi-a falsificat adeverinţa de la facultate“ (Adevărul, 18 aprilie 2010)
4.    „Catedrală ortodoxă, la Madrid“ (Adevărul, 18 aprilie 2010)
5.    „Sticlă de Dom Perignon, cumpărată într-un bar cu 40.000 de euro“ (Click pe Glob, 18 aprilie 2010)
6.    „Român în Islanda: «Se întunecă în miezul zilei»“ (Click, 16 aprilie 2010)
7.    „Aplauze pentru eternitate“ (Jurnalul naţional, 18 aprilie 2010)
8.    „Pumn în gura televiziunilor“ (Jurnalul naţional, 14 aprilie 2010)

Surse:
1. Avrutin, S., Optionality in child and aphasic speech
2. Bell, A., The Language of the News Media
3. De Lange, J., Article omission in child speech and headlines: a processing account

Autor: Ileana

Foto: www.gettyimages.com