La plimbare prin spaţiul virtual: printre bloguri şi cărţi

În ziua de azi, există un vădit melanj între tot ceea ce înseamnă material şi virtual, un amestec atât de închegat, încât de-abia mai putem diferenţia aceste două noţiuni, real şi virtual. Deşi, în fond, ele sunt total opuse, linia dintre virtual şi real devine din ce în ce mai subţire. „Trăim într-o lume care tinde să devină digitală“, spune Nicholas Negroponte în Being Digital; trăim într-o lume în care putem experimenta aproape totul în varianta simulată a realităţii virtuale: facem cumparături on-line, ne plătim facturile on-line, lucrăm on-line, comunicăm on-line, călatorim on-line etc. În aceste condiţii, putem vorbi despre o cultură a realităţii virtuale, o cultură aflată în plină dezvoltare. Mediul on-line creează adevărate comportamente de viaţă. Şi aici merită menţionate noile forme de comunicare: chatul, blogul, reţelele de socializare.

Perfecţiunea tehnică seduce, spune Baudrillard într-una dintre cărţile lui memorabile, On Seduction. Bazate pe fascinaţia oamenilor pentru tehnologie şi viteză comunicaţională, blogurile sunt o expresie a nevoii de a pune accentul pe nou. Potrivit studiului New Media in South East Europe (semnat de Orlin Spassov şi Christa Todorov), dezvoltarea noilor forme de informare în masă s-a realizat diferit în ţările care au trăit experienţa izolantă a comunismului, unde singura funcţie a mass-mediei a fost, în perioada respectivă, cea propagandistă. Din studii reiese că, în România, rata de penetrare a internetului creşte exponenţial în fiecare an. Iulian Comănescu constată că, la noi, blogurile au apărut târziu, fiind încă de la bun început mai serioase şi profesioniste, deci trecând peste faza de dezordine şi pionierat.

Cartea clasică – un accesoriu demodat?

„NU“, mă grăbesc să răspund cu încăpăţânare şi ardoare. Oricât de mult ar lua-o înainte tehnologia, cartea nu va coborî de pe poziţia sa privilegiată sau, cel puţin, aşa ar trebui să stea lucrurile.

Într-o eră aflată în permanentă schimbare şi evoluţie, cartea este în pas cu noile tendinţe. Astăzi, o putem găsi atât în varianta electronică, cât şi în cea audio, iar cel mai recent concept de carte este brevetat de o firmă olandeză (Dwarsligger®) şi presupune un format în care textul este tipărit pe lungimea paginilor, astfel încât din două pagini rezultă una singură. Acest aspect inovator îi conferă cărţii mai multă flexibilitate în manipularea ei de către cititor, concurând cu cititoarele electronice de carte.

Nu mai încape îndoială, din punct de vedere estetic, cartea s-a dezvoltat considerabil. Piaţa editorială propune tot soiul de formate, design-uri, şiretlicuri menite să atragă cât mai mulţi cititori. Într-adevăr, acesta este un lucru lăudabil, dar numai până la proba contrarie, în care se dovedeşte că reversul medaliei poate fi extrem de dur. Se pune prea mult preţ pe ambalaj şi nu pe produs. Avem atâtea cărţi proaste care se bucură de o promovare nejustificată, agresiv de manipulatoare. Marketingul editorial încurajează, cu preponderenţă, kitschurile, cărţile cu rol de bibelou, lipsite de substanţă culturală, educativă sau literară. Aici mă refer în special la cărţile de tipul „cum să devii bogat peste noapte“, „calea spre fericire“, „cucereşte-l în X zile“. Acestea sunt genul de cărţi parazitare care apelează la latura vulnerabilă a omului, transformându-l într-un „naiv încrezător“ care-şi stoarce buzunarele în speranţa că, în sfârşit, a pus mâna pe bagheta fermecată.

Preţuieşte hârtia!

Nu mi-a plăcut niciodată economia. Dar tot am studiat-o în liceu, că aşa păţeşti când eşti la profil real. Nu s-au lipit de mine cine ştie ce cunoştinţe din domeniu, dar am învăţat un lucru pe care-l ţin minte şi acum. Anume că nevoile sunt inepuizabile, iar resursele, epuizabile. Aşa am conştientizat eu, printr-un fel de şoc, că, la un moment dat, toate se vor termina pe lumea asta. Şi că nu trebuie să risipim nimic.

Din păcate, modelul actual al consumerismului american, preluat şi de noi, parcă rade tot în calea lui. (Acum, de bine, de rău, acesta este oarecum temperat de criza economică.) Uşor-uşor, au început să se tragă semnale de alarmă. Se înmulţesc iniţiativele şi campaniile mari ecologice. Probabil că nu reacţionează multă lume favorabil la ele, deşi ar trebui. Se aude că se termină petrolul, printre altele, dar pe străzi încă roiesc maşinile, consumând benzină sau motorină şi poluând aerul în continuare. De hârtie nu ştiu dacă se plânge cineva în mod atât de vizibil, dar este clar că, prin risipirea ei, irosim natura, verdele care ne înconjoară, oxigenul de care avem nevoie ca să respirăm etc. Trebuie să conştientizăm bine toate aceste lucruri. Şi, pentru început, ar fi bine să luăm măsuri la nivel individual sau colectiv, la muncă. Adică să învăţăm să folosim hârtia cu răspundere, să n-o mototolim una, două şi s-o aruncăm la coş, aşa cum am văzut în numeroase filme, când un oarecare business man zăbovea încordat cu coatele pe masă şi cu capul în mâini, deasupra unei coli de hârtie de care se debarasa la cel mai mic semn de neputinţă de a-şi înşirui ideile în scris. La fel cum  s-a întâmplat şi cu tacticosul tabiet de a fuma, parcă-ţi vine să zici că oamenii şi-au cultivat acest obicei de a risipi hârtia tot după modelele la care au avut acces prin cinematografie.

Cartea noastră scumpă...

Din obişnuinţă sau cu încredere, la noi se face mai mereu tam-tam pe tema că oamenii nu cumpără cărţi! Când, de fapt, poate că ar trebui să ne concentrăm cu toţii mai mult asupra motivelor care au dus la crearea şi la menţinerea acestei situaţii destul de triste, de altfel. Unul dintre motive este, fără doar şi poate, preţul ridicat al cărţii. Probabil că, prin comparaţie cu preţul volumelor de peste hotare, cel al produselor autohtone nu mai pare atât de mare. Dar, dacă luăm în calcul veniturile mici ale românilor, cartea noastră este, categoric, scumpă. Iar preţul ridicat devine o piedică majoră în cumpărarea ei, cu atât mai mut pentru un buzunar care este mai degrabă  gol decât plin.

În acest punct, m-aş opri puţin şi aş saluta iniţiativa unor trusturi de presă autohtone care au ales să vândă ziarele împreună cu o carte. Totul a început cu Cotidianul, ne amintim bine. Apoi a continuat favorabil cu Adevărul, Ziarul Financiar, Jurnalul Naţional etc. Dincolo de orice critică ce li s-a adus acestora în timp, cred că trebuie preţuit mai întâi exemplul dat de fiecare în parte şi rezultatul obţinut în încercarea de promovare şi vindere a cărţii. Cartea a devenit, în sfârşit, accesibilă ca preţ şi se cumpără! Toată lumea a văzut acest lucru. Să nu uităm că, atât pentru cărţile puse în vânzare de Cotidianul, cât şi pentru cele scoase pe piaţă de Adevărul ceva mai târziu, s-a dus o adevărată luptă la chioşcuri. Dimineaţa, ajungând chiaun la ora 7 la gheretă, riscai deja să nu mai găseşti niciun exemplar.

Despre absenţa promovării lecturii în ziarele româneşti

Cât de importantă este o rubrică culturală în marile ziare centrale? Eu cred că este esenţială! Dar mă voi referi strict la o rubrică despre cărţi. Fiind, probabil, influenţată de ziarele britanice şi americane pe care le citesc pe internet, mă aştept ca, la un moment dat, să văd, măcar în variantele on-line ale ziarelor româneşti, că începe să se mişte ceva în acest sens, că apar jurnalişti culturali care să anunţe lansările de carte, care să prezinte (atenţie, nu să scrie critică literară; să lăsăm asta în seama criticilor) noile apariţii editoriale, care să intervieveze autori, care să afle de noi proiecte editoriale etc. Sunt atât de multe teme care ar putea fi abordate şi care ar deschide apetitul publicului larg pentru altceva decât veşnicele scandaluri, de orice fel ar fi ele, încât nu înţeleg de ce niciun CEO din marile trusturi de presă nu doreşte să rişte.

Repet, începutul poate fi făcut în mediul on-line. Aici se poate declanşa cu adevărat pregătirea unor viitori jurnalişti culturali. Aici s-ar putea face experimente la costuri minime. Ne plângem că oamenii nu citesc şi că nu cumpără cărţi! Dar marele public nu este la curent cu ceea ce se editează acum în România.

De cele mai multe ori, oamenii cumpără cărţi care să le satisfacă diverse interese practice sau pentru că sunt mânaţi de un impuls de moment, atunci când se întâmplă să intre într-o librărie. Oamenii trebuie să fie educaţi să citească cărţi. În mod evident, acest lucru nu se întâmplă în şcoală. Ba dimpotrivă, aş spune că, în cele mai multe cazuri, elevii dezvoltă o adevărată fobie pentru literatură.

Mic calendar de târguri de carte

BOOKFEST


Cea de-a cincea ediţie a târgului de carte Bookfest se va desfăşura între 9 şi 13 iunie 2010. La fel ca în 2009, târgul va fi găzduit de Romexpo în pavilioanele 13, 14, 15, 16 şi 17, intrarea fiind liberă. Păstrând tradiţia, pe lângă manifestările dedicate evenimentelor editoriale, Bookfest va găzdui concerte şi proiecţii de film, TIFF la Bookfest" continuând şi în acest an.
Ediţia 2010 vine cu o noutate: invitatul special al Salonului de Carte este Spania. O mulţime de lansări şi autori spanioli vor întregi lista de evenimente la care publicul vizitator s-a obişnuit să ia parte an de an, în spaţiile special amenajate.

TÂRGUL EDUCAŢIONAL BUCUREŞTI

Evenimentul va avea loc între 22-24 octombrie, la Sala Polivalentă din Bucureşti,  şi va cuprinde:
1. expoziţia de mijloace si materiale didactice, table interactive, soft educaţional, oferte pentru profesori, directori, reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ de la nivel preşcolar până la nivel universitar şi, nu în ultimul rând, pentru părinţi;
2. conferinţe si prezentări de produse didactice, concursuri cu premii, toate respectând tematica evenimentului.