În fiecare dimineaţă mă urc în metrou. Hmm, In A Station of A Metro („The apparition of these faces in the crowd;/ petals on a wet, black bough“). Asta e toată poezia lui (ce alăturare ciudată de sunete!) Erza Pound. Dar furnizează suficiente idei pentru un eseu de vreo trei-patru pagini! Şi, cum spuneam, mă urc în metrou... De cele mai multe ori, este destul de liber. Ora la care trebuie să fiu eu la birou nu este cea a oceanului de oameni. Şi, deşi este liber, nu mă aşez. Stau jos prea multe ore. Se deschid uşile şi intru. E un metrou nou. Lung. Caut să mă aşez pe burduful care desparte vagoanele. Articulaţiile metroului sunt suprasolicitate de oamenii care au aceleaşi preferinţe ca mine. Nu prea avem voie să stăm acolo. Dar senzaţia pe care ţi-o oferă metroul stând în acel loc este aceea de a merge în acelaşi ritm cu el. Mă relaxez, şi totuşi mă ţin atât cât să nu cad. Mă uit în stânga şi-n dreapta, de-a lungul tubului mişcător. Fiind liber, pot observa meandrele turnului săpat de oameni, prin care metroul zboară cu o viteză medie de 70 km/h.
Greşeli cu statut monden
Ce spuneţi, cuvintele din fraza de mai jos sunt chiar ale „celebrei“ Monica sau ale unui ziarist care, în procesul recuperării cuvintelor Monicuţei din creieraşul ponosit de ştiruţe, a uitat gramatica limbii române şi faptul că Monica însăşi e de genul feminin?
„Monica a comentat şi ştirile care au apărut astăzi în presă conform cărora astăzi Irinel s-a întâlnit cu avocatul lui şi a depus actele de divorţ. «Din comportamentul lui şi din felul în care se poartă nu divorţează de mine.Nu. Mie imi place sa fiu măritată! Dacă vreodată va divorţa de mine îmi promit mie însumi că în maxim şase luni mă recăsătoresc, pentru că aşa mă simt eu stabilă. Am încredere în el, dar este posibil ca Irinel să divorţeze fără ca eu să ştiu. Dar mi-ar spune franc, pentru că după cum se vede avem o relaţie foarte deschisă. Nu cred că Iri vrea să îşi bată joc de mama copilului lui.»“
De ce sunt omise articolele gramaticale?
De-a lungul timpului, s-au făcut nenumărate cercetări pe această temă (Avrutin, Bell, Dardano). La început, omiterea articolelor gramaticale a fost sesizată doar în vorbirea copiilor care sunt într-o fază incipientă de achiziţie a limbii materne şi în discursul adulţilor afazici sau agramaţi.
Cercetătorii specializaţi în achiziţia limbii la copii (Gerken, Van del Velde) au constatat că cei care învaţă o limbă romanică omit mult mai rar articolele decât cei care învaţă o limbă germanică. Justificarea acestui fenomen are legătură cu diferenţele dintre structurile nominale ale celor două tipuri de limbi, aspect care nu va fi detaliat aici.
Cercetătorii specializaţi în achiziţia limbii la copii (Gerken, Van del Velde) au constatat că cei care învaţă o limbă romanică omit mult mai rar articolele decât cei care învaţă o limbă germanică. Justificarea acestui fenomen are legătură cu diferenţele dintre structurile nominale ale celor două tipuri de limbi, aspect care nu va fi detaliat aici.
S-a constatat şi că vorbitorii fără probleme de articulare omit articolele, dar numai în registre speciale, cum ar fi stilul colocvial, telegrafic sau jurnalistic. Titlurile dintr-un ziar sunt esenţiale. Rolul principal al acestora este să ofere informaţii în modul cel mai eficient cu putinţă. Astfel ca cititorul să poată afla printr-un efort minim care este ideea principală a articolului. Consumatorul de ziar, mai ales cel din ultimele decenii, citeşte printre rânduri. Trece rapid prin paginile ziarului, analizând, de cele mai multe ori, doar titlurile.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Toate drepturile de autor rezervate. Este permisă citarea pe alte site-uri cu precizarea sursei însoţite de link spre textul citat.
Ne ocupăm cu:
Ne place:
Scriem despre:
Citite şi răscitite:
-
Hei, bonjour, bonjour ! Curios să-mi afli povestea şi drumul meticulos pe care-l parcurg pentru a deveni, cu adevărat, o CARTE cunoscută în ...
-
Ce spuneţi, cuvintele din fraza de mai jos sunt chiar ale „celebrei“ Monica sau ale unui ziarist care, în procesul recuperării cuvintelor...
-
Am văzut-o într-o zi de februarie. Aş vrea să spun că nu ştiu exact când sau aş putea să spun că era fix 11 februarie. Aş putea să nu spun ...
-
Când am deschis ochii şi mult după aceea, aproape că n-am ştiut că există. Râdeam şi plângeam în afara lui. Era tot al meu şi mi se părea că...
-
Nu s-a schimbat nimic în ultimii câțiva ani, în domeniul traducerilor. O muncă extraordinară, un minunat efort intelectual și de cunoașter...
Citim cu drag:
Frunzărim:
Credem pe cuvânt:
Recomandăm:
- 1. PAUL RICOEUR, „Despre traducere“, Polirom, 2005
- 2. DOUGLAS ROBINSON, „Becoming A Translator: An Introduction to the Theory and Practice of Translation“, London/New York: Routledge, 2003 (2nd edition)
- 3. FAHRENHEIT 451, 1966, în regia lui François Truffaut
- 4. AL. GRAUR, „«Capcanele» limbii române“, Humanitas, 2009
- 5. MAGDA JEANRENAUD, „Universaliile traducerii. Studii de traductologie“, Polirom, 2006
- 6. DANIELA IONESCU, „Translation: Theory and Practice“, Bucureşti, Oscar Print, 2003
- 7. PETER NEWMARK, „A Textbook of Translation“, Prentice Hall, 1988
- 8. CHRISTIANE NORD, „Text Analysis in Translation“, Amsterdan, Atlanta, GA, Rodopi, 1991
- 9. ROGER T. BELL, „Teoria şi practica traducerii“, Collegium, Polirom, 2000
- 10. LIDIA VIANU, „English with A Key - Exerciţii de retroversiune şi traducere“, vol. 1 şi 2, Teora, 2008
- 11. UMBERTO ECO, „A spune cam acelaşi lucru. Experienţe de traducere“, Polirom, 2008


