Cât costă să traduci o carte?

„Salut! Am o carte în engleză, un PDF de cica 205 pagini. Vă uitați puțin peste el și-mi spuneți și mie cât costă?” Cam așa scrie într-un e-mail primit zilele astea. Cam așa scrie, de fapt, în multe dintre e-mailurile care vin spre noi, cu solicitări de traduceri.

„Costul nu poate fi precizat, per total, decât la sfârșitul traducerii, când calculezi numărul total de semne și, în funcție de asta, costul exact. Poate costa 2000 de lei, poate costa 4000 de lei sau orice altă sumă. Timpul variază și el, contează inclusiv cât de mare e cartea. Depinde și de dificultatea textului, de ritmul și de disponibilitatea, de timpul liber al traducătorului etc.” Cam așa răspundem noi, înapoi, la e-mailurile în care suntem întrebați cât costă să traduci o carte de 205 pagini sau mai multe. Sau mai puține. 

„Uitați totuși aici cartea, puteți să vă uitați pe ea și să spuneți, aproximativ, cât ar costa? Să știu de la început…” Dar iată că întrebarea clientului persistă, semn că unii oameni, care n-au avut contact cu domeniul editorial, nu înțeleg cum se face tarifarea pentru această chestiune. Să încercăm să lămurim problema. 

Ce înțelegem prin „semne”, când spunem că traducerea se plătește în funcție de numărul de semne pe care îl are, la sfârșit, documentul în română, documentul tradus? Semnele sunt caracterele, literele, simbolurile pe care le tastăm în documentul Word și care constituie, până la urmă, corpul întreg al traducerii. Semnele includ și spațiile din text. 

Să luăm un exemplu, un fragment în engleză pe care să presupunem că-l avem de tradus în limba noastră: 

Many of the people who shaped our digital world started out by coding games for fun. Bill Gates, cofounder of Microsoft, wrote his first computer program at the age of 13 – a noughts and crosses game. Just a few years later a teenage Steve Jobs and his friend Steve Wozniak, who later founded Apple together, created the arcade game Breakout. 

Dacă numărăm fiecare literă, inclusiv spațiile, din fragmentul anterior, obținem un număr de 344 de caractere. Desigur, traducătorii și editorii nu numără nimic în gând, Word-ul are o funcție specială pentru asta: îți poate arăta, pentru orice document sau fragment de text selectat, câte caractere sau cuvinte cuprinde acesta.

Citeşte mai departe...

Un nou tip de traducător, în breaslă

Nu s-a schimbat nimic în ultimii câțiva ani, în domeniul traducerilor. O muncă extraordinară, un minunat efort intelectual și de cunoaștere, foarte consumator de timp și rău plătit. Muncești o grămadă, te alegi cu puțin, ca bani, și cu mult, mental. Nu sunt sigură că poți trăi doar din asta, dacă vrei să nu stai tot timpul închis în casă. Nu sunt sigură, de fapt, că poți trăi doar din asta nici măcar atunci când colaborările pe traducere au continuitate și mergi din carte în carte, ca să zic așa.

Lăsăm asta la o parte. E o problemă veche, o știm, încă nu avem ce să-i facem. Să trecem la calitate, un aspect sub care, din punctul meu de vedere, traducerile s-au înrăutățit. Din dubla mea postură, de traducător și redactor de carte, așa se vede. De fapt, sunt momente în care nu mai simt că am dublă postură: simt că redactorul din mine e tot traducător. Sau, altfel spus, redactorul din mine e traducătorul REAL al multor cărți care îmi vin la redactat. Sunt traducătorul REAL, dar ASCUNS. Repar, după traducătorul oficial, greșeli pe care nici nu mi le-aș fi imaginat: în fața mea, teancuri de foi înroșite sau un document word lucrat cu track changes, în care nu mai deosebești traducerea de redactare.

Citeşte mai departe...

Cel mai greu e să te desparţi de traducere

Vine propunerea, îţi surâde, te documentezi, răsfoieşti, citeşti, înţelegi, eşti toate personajele la un loc, eşti chiar şi autorul... îţi place cartea şi-accepţi provocarea. Apoi îţi faci curaj, te limpezeşti bine înainte şi te apuci de tradus. Uneori merge strună, frazele se-ncheagă dincolo de tine; alteori eşti rupt de obosit, gândurile mai mult se dezleagă decât se leagă, iar cuvintele-ţi par străine, ale nimănui... În alte dăţi eşti ameninţat de sabia călăului, te-apasă termenul-limită: sunt clipe în care aproape că n-ai timp să-ţi sedimentezi ideile, să le croieşti un veşmânt frumos, să le insufli un strop de viaţă.

Oricum ar fi, îţi place. Până s-ajungi la ultimul cuvânt, te-aşteaptă un efort colosal, un alai ales de cuvinte desfăşurându-se, cu mândrie, pe ecran. După o veşnicie mai lungă sau mai scurtă, pui punct... De fapt, pui punctul. 

Citeşte mai departe...

Cum devin traducător de carte?

Am văzut că oamenii care ajung pe blog-ul acesta se întreabă (sau chiar mă întreabă) cum pot ajunge traducători de carte. Mai precis, ei vor să afle: „Ce trebuie să ştie un traducător?“, „Ce trebuie să facă un translator?“ sau: „Cum traduc o carte?“ (În spirit de glumă, unii oameni se întreabă şi „cum se scrie corect «bine a ţi venit» (sic!)“, dar aceasta este o altă poveste...)

 

Nu toţi traducătorii s-au născut traducători. Dar unii chiar au un talent înnăscut pentru această activitate. Iar alţii simt că vor şi le-ar plăcea să facă traduceri. În facultate, din păcate, nu se ţin cursuri pe această temă. În cadrul masteratelor de traduceri, da. Dar nu toţi oamenii care traduc sau vor să traducă au, neapărat, un masterat în traduceri, cu atât mai mult cu cât unii dintre ei poate ajung să aibă o astfel de îndeletnicire în urma unei şanse, a unei uşi deschise cu încredere de cineva înspre acest domeniu.

Eu cred că este şi frumos, şi responsabil să traduci cărţi. Nu contează atât faptul că numele tău stă înscris măreţ în caseta tehnică a cărţii. Contează mai ales satisfacţia extraordinară pe care o ai gândindu-te că „această carte a ieşit din mâinile mele“, din mintea mea. A fost o muncă grea, ţi-a dat bătăi de cap pe alocuri sau chiar pe de-a-ntregul, ai căutat cele mai bune formule de transpunere a mesajului acolo unde o cerea contextul, ai sunat-o pe cea mai bună prietenă a ta, care este medic, ca să te lămureşti în privinţa unor termeni de specialitate... Te-ai izolat cu cartea ta, ai uitat, în acele momente, de oameni, de mâncare, de timp, ai rămas numai tu cu vocabulele şi dicţionarele groase şi roase pe margini, stivuite pe birou.

Dar cum ajungi aici? Cum ajungi traducător? Şi ce-ţi trebuie pentru asta?

Citeşte mai departe...

Cât de greşit se prezintă firmele de traduceri?

Dintr-o pură întâmplare, iată că m-am trezit la vânătoare de greşeli de firmă. Firmă de traduceri, normal. Curioasă să văd cum îşi prezintă serviciile firmele noastre din domeniu, dau să citesc o descriere, două. De la curiozitate şi intenţie până la faptă, se pare că e cale lungă şi plină de surprize gramaticale. De citit nu prea am reuşit să citesc mare lucru în mod firesc, întrucât m-am apucat să corectez mental toate năzdrăvăniile peste care am dat mergând dintr-un site de traduceri în altul. Să exemplific, că doar aşa e cinstit. Deci să purcedem!

La prima vedere, Serious Business pare o afacere cum altfel decât serioasă. Însă iată câtă neglijenţă se ascunde în spatele unui articol de pe site-ul acestei firme, numit, în mod nefericit, chiar „Cum se măsoară succesul unei traduceri?“. Încep cu un dezacord dintre un substantiv la genitiv şi determinantul adjectival cu care acesta ar trebui să se acorde în gen, număr şi caz: „Riscul unei lipse totală de transparenţă este diminuat în cazul în care lucrarea este efectuată de un traducător autorizat, experimentat şi licenţiat.“ În continuare, am găsit mai multe exemple de substantive comune compuse scrise incorect, adică fără cratimă: „un vorbitor nativ al limbii ţintă“, „exprimat în limba sursă“, „datorită sensibilităţii publicului ţintă“, „fără a fi existente şi în textul sursă“.

Citeşte mai departe...

Curajul traducătorului

Când se vorbeşte despre ceea ce trebuie să ştie sau să facă un traducător, se aduc în discuţie tot felul de argumente referitoare la cunoaşterea limbii române şi a limbii din care traduci, la respectarea stilului autorului, la cultura generală sau/şi la flerul traducătorului. Categoric, toate aceste lucruri au importanţa lor specifică şi, împreună, definesc abilitatea de a putea sau a nu putea face traduceri (de carte, să zicem).

Dincolo de aceste calităţi ale traducătorului, aş vrea să vorbesc despre o alta, care mie mi se pare la fel de esenţială – curajul traducătorului. Am tot auzit sau am citit ori am văzut că mulţi oameni îşi doresc să fie traducători de carte! Unii pot face asta, alţii nu! Alţii au chiar şi câte o şansă de a traduce pentru vreo editură şi, după o probă bună de traducere, urmată de o primă carte tradusă integral şi prost, colaborarea se duce de râpă şi ei nu ştiu de ce.

Dincolo de faptul că traduc, eu mai şi redactez. Prin urmare, până acum am avut ocazia de a redacta o sumedenie de traduceri de carte şi, în timp, am constatat că, pentru a face faţă provocării de a tălmăci mesajul unui autor străin în limba română, trebuie – fără doar şi poate – să ai curaj! Din păcate, puţini traducători au curaj să traducă aşa cum se cuvine, adică bine, româneşte.

Citeşte mai departe...

Autorizaţie de traducător şi interpret

Actele necesare pentru autorizarea traducătorilor şi interpreţilor

I. AUTORIZAREA INTERPREŢILOR ŞI TRADUCĂTORILOR.
Actele necesare pentru autorizarea  interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de  Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, de organele de urmărire penala, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de  executori judecătoreşti, în condiţiile Legii nr. 178/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului de aplicare a Legii nr. 178/1997 aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1054/C/2005, sunt:

1. Cerere semnată şi datată de către solicitant. Se adresează ministrului justiţiei şi va avea următorul conţinut: numele şi prenumele solicitantului, domiciliul complet, numărul de telefon, menţiunea că este cetăţean român sau cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, precum şi limba/limbile pentru care solicită să fie autorizat ca traducător şi interpret. Solicitantul va bifa în formularul de cerere rubricile corespunzătoare actelor doveditoare anexate cererii sale. Vezi model CERERE de autorizare.doc

2. Unul dintre următoarele acte de studii:
a) copia legalizată a diplomei de licenţă sau echivalentă din care rezultă specializarea în limba sau limbile străine pentru care solicită autorizarea;
sau
b) copia legalizată a diplomei de licenţă care atestă că  a absolvit un institut de învăţământ superior în limba străină pentru care solicită autorizarea;

Citeşte mai departe...

De ce a ajuns varianta românească a Wikipediei atât de rău?

Unul dintre motivele uşor de intuit, din cauza căruia neîncrederea noastră în Wikipedia în limba română a crescut, este că s-a apucat toată lumea să traducă articolele deja existente pe Wikipedia în engleză. Iar asta nu este neapărat rău. Rău este că mulţi dintre aceşti traducători de ocazie, pe lângă faptul că nu stăpânesc bine domeniul din care traduc, nu au avut nici măcar rabdarea sau curiozitatea de a cerceta cele câteva reguli de bun-simţ care există chiar pe Wikipedia noastră:

Cum traduc un articol

Wikipedia este un proiect divers care conţine articole în numeroase limbi. Uneori, un articol poate fi găsit într-o anumită limbă, dar nu în altele. Deoarece Wikipedia este un proiect liber, deseori e mai practică traducerea unui articol din altă limbă decât scrierea lui de la zero. Astfel, cunoştinţele care contribuie la acest proiect pot trece barierele lingvistice.

Este bine ca utilizatorii care doresc să contribuie prin traduceri să aleagă articole scrise în limbile pe care le stăpânesc bine şi în domeniile în care cunosc vocabularul consacrat în limba română. Din păcate, se întâmplă relativ des ca traducerile realizate de contribuitori să conţină întorsături de frază nenaturale şi cuvinte inexistente în limba română sau care au alte sensuri decât în limba din care se face traducerea.

Nu toate articolele de pe celelalte site-uri Wikipedia au un nivel de calitate acceptabil; de aceea, este de preferat să fie traduse numai acele articole care au primit din partea comunităţilor respective calificativele cele mai înalte (de exemplu, featured article în engleză, exzellente Artikel în germană, article de qualité în franceză etc.).

Citeşte mai departe...