„NU“, mă grăbesc să răspund cu încăpăţânare şi ardoare. Oricât de mult ar lua-o înainte tehnologia, cartea nu va coborî de pe poziţia sa privilegiată sau, cel puţin, aşa ar trebui să stea lucrurile.
Într-o eră aflată în permanentă schimbare şi evoluţie, cartea este în pas cu noile tendinţe. Astăzi, o putem găsi atât în varianta electronică, cât şi în cea audio, iar cel mai recent concept de carte este brevetat de o firmă olandeză (Dwarsligger®) şi presupune un format în care textul este tipărit pe lungimea paginilor, astfel încât din două pagini rezultă una singură. Acest aspect inovator îi conferă cărţii mai multă flexibilitate în manipularea ei de către cititor, concurând cu cititoarele electronice de carte.
Nu mai încape îndoială, din punct de vedere estetic, cartea s-a dezvoltat considerabil. Piaţa editorială propune tot soiul de formate, design-uri, şiretlicuri menite să atragă cât mai mulţi cititori. Într-adevăr, acesta este un lucru lăudabil, dar numai până la proba contrarie, în care se dovedeşte că reversul medaliei poate fi extrem de dur. Se pune prea mult preţ pe ambalaj şi nu pe produs. Avem atâtea cărţi proaste care se bucură de o promovare nejustificată, agresiv de manipulatoare. Marketingul editorial încurajează, cu preponderenţă, kitschurile, cărţile cu rol de bibelou, lipsite de substanţă culturală, educativă sau literară. Aici mă refer în special la cărţile de tipul „cum să devii bogat peste noapte“, „calea spre fericire“, „cucereşte-l în X zile“. Acestea sunt genul de cărţi parazitare care apelează la latura vulnerabilă a omului, transformându-l într-un „naiv încrezător“ care-şi stoarce buzunarele în speranţa că, în sfârşit, a pus mâna pe bagheta fermecată.
Imensa cantitate de texte fără valoare pusă în circulaţie duce, inevitabil, la instaurarea confuziei de valori. Diletanţii şi succesul lor comercial umbresc adevăratele valori ale culturii scrise şi, culmea, majoritatea acestora sunt străini, iar anumite persoane cu putere de decizie în industria cărţii, dintr-o lipsă de inspiraţie, discernământ şi poate neîncredere, sprijină importarea non-valorii şi traduc goliciunea, fiind învăţaţi că ceea ce fac „alţii“ este mai bun. Consecinţa este una destul de tristă: ne transformăm într-o societate superficială, interesată de can-can, scandaluri şi mediocrităţi cu aer de intelectualitate.
Avem nevoie de cărţi, însă de cărţi bune pe care să le citim şi recitim cu drag, să le recomandăm şi chiar să le tansmitem din generaţie în generaţie. Cărţile au nevoie de suflet, ori azi există destule edituri care încearcă să scoată lucrări pe bandă rulantă, atât pentru profit, cât şi pentru că trebuie respectat un plan editorial. Din nefericire, toate aceste lucruri primează, urmărindu-se cantitatea, iar nu conţinutul calitativ al produselor editoriale.
În aceste condiţii, este vitală organizarea campaniilor de promovare a lecturii, de valorificare a cărţilor de calitate, a campaniilor prin care să învăţăm să citim selectiv şi inteligent, căci, aşa cum spunea Mircea Eliade, „un om care ştie să citească nu înseamnă numai omul care recunoaşte şi cultivă cărţile bune, ci mai ales omul care ştie să recunoască şi să evite cărţile mediocre şi lecturile inutile“. Câteva eforturi în acest sens au fost făcute de către Ministerul Culturii (prin campania „În căutarea cititorilor celebri“), Adevărul (campania „Afară din şcoli cu manualele proaste“, dar şi prin lansarea colecţiilor proprii de carte), Cotidianul („O carte pe săptămână“) etc., însă nu sunt suficiente, căci prea s-a instalat microbul superficialităţii în societatea noastră contemporană.
Cartea trebuie să rămână un exemplu de integritate, o sursă sigură de informare, o metodă de educare, un pilon solid al oricărei culturi. Susţin cu înverşunare ideea de carte, de carte sănătoasă, carte pentru suflet, căci doar acestea ne ajută să evadăm, să ne descoperim, să învăţăm, să ne delectăm. Atenţie! Cartea pe care-o ai în bibliotecă dezvăluie multe lucruri despre personalitatea ta, deci alege-o cu grijă! Şi nu uita că, aşa cum spunea Weber, „o carte care nu merită citită de două ori, nu merită citită nici o singură dată“.
Autor: Tina
Foto: www.dwarsligger.com
Postări
