Scrisul pe internet, lipsit de norme

În ultima vreme, internetul pare a fi un loc în care din ce în ce mai multă lume are un cuvânt de spus. Fie că scrie un articol, fie că-şi face un blog, fie că mai comentează pe un site sau pe altul - omul se exprimă fără să fie măcar nevoit să se identifice. Prostul poate să manifeste fără oprelişti pretenţii de om deştept, iar deşteptul poate să manipuleze şi să intrige masele făcând pe prostul - având, de preferat, un scop precis în acest sens. Fiecare scrie cum îl duce capul: un simplu rând sau un adevărat eseu, cu gramatica la purtător sau  făcând unele greşeli de-ţi stă mintea-n loc, cu argumente demne de citat sau doar de dragul de a debita online nişte idei haotice. 

Din nefericire, libertatea de a scrie tot mai mult şi oricum pe internet facilitează difuzarea informaţiilor greşite. Astfel că, dacă nu suntem atenţi, acest mediu electronic poate fi mai degrabă o sursă de dezinformare decât una de informare (corectă şi bună). În plus, din cauza traducerilor numeroase neavizate propagate prin online, aproape că s-au impus anumite formule incorecte de traducere a unor termeni de specialitate. Există, de exemplu, o serie de site-uri cu profil medical, unde termenii folosiţi, calculi din engleză, sunt total necorespunzători cu limbajul folosit în domeniul amintit. Ca atare, am întâlnit expresii ca „sistem reproducător“ în loc de „aparat reproducător“, „cancer cervical“ în loc de „cancer de col uterin“, „prevenirea bolii“ în loc de „prevenţia bolii“, „producerea hormonală“ în loc de „producţia hormonală“, „dereglări menstruale“ în loc de „tulburări menstruale“, „organe pelviene“ în loc de „organe genitale“ şi aşa mai departe. 

Există site-uri în care publicul consumator de online are, categoric, încredere. Adică acesta ia de bună informaţia găsită pe ele. Datorită accesibilităţii internetului, acesta este o recunoscută sursă de informare şi - sau mai ales - în redacţii de tot felul. Motiv pentru care cred că se impune din ce în ce mai mult măcar monitorizarea internă sau externă a platformelor online care au o anumită reputaţie dobândită în timp. 

Au existat situaţii în care unele ziare de prestigiu au preluat ca ştiri oficiale diverse articole de pe  site-uri cu caracter de pamflet. Pe internet, ştim bine, veştile se ţes la fel ca o pânză de păianjen (că doar de asta sunt pe world wide web). În plus, online-ul mai are un cusur semnificativ, cauzat de monopolul  pe care îl deţine Google. Când un om foloseşte acest motor de căutare, rezultatele obţinute vor include multe blog-uri, întrucât acestea au prioritate la afişare. Ori blog îşi poate face oricine. Iar pe el fiecare poate scrie ce vrea, fie acest lucru veridic sau nu. Deci un blog nu reprezintă întotdeauna cea mai bună sursă de informare. 

În general, este bine să găseşti sursa primă a infomaţiei căutate. Însă, din păcate, pe internet plagiatul este în floare mai mult decât în oricare altă parte. Sursele prime sunt, rareori, citate. Şi asta tocmai pentru că nu există norme şi un control - vigilent - al acestui mediu de comunicare online. Toate abaterile şi greşelile ar trebui sancţionate. Dar suntem departe de a ajunge acolo. Şi se pare că nu avem decât să trăim într-o mare cunoaştere mai mult sau mai puţin greşită. Sau să fim extrem de atenţi la ce citim şi cităm de pe internet. Sau să fim totalmente sceptici în privinţa acestuia, situându-ne, evident, în afara lui.

Autor: Isabella

Foto: www.gettyimages.com