Din obişnuinţă sau cu încredere, la noi se face mai mereu tam-tam pe tema că oamenii nu cumpără cărţi! Când, de fapt, poate că ar trebui să ne concentrăm cu toţii mai mult asupra motivelor care au dus la crearea şi la menţinerea acestei situaţii destul de triste, de altfel. Unul dintre motive este, fără doar şi poate, preţul ridicat al cărţii. Probabil că, prin comparaţie cu preţul volumelor de peste hotare, cel al produselor autohtone nu mai pare atât de mare. Dar, dacă luăm în calcul veniturile mici ale românilor, cartea noastră este, categoric, scumpă. Iar preţul ridicat devine o piedică majoră în cumpărarea ei, cu atât mai mut pentru un buzunar care este mai degrabă gol decât plin.
În acest punct, m-aş opri puţin şi aş saluta iniţiativa unor trusturi de presă autohtone care au ales să vândă ziarele împreună cu o carte. Totul a început cu Cotidianul, ne amintim bine. Apoi a continuat favorabil cu Adevărul, Ziarul Financiar, Jurnalul Naţional etc. Dincolo de orice critică ce li s-a adus acestora în timp, cred că trebuie preţuit mai întâi exemplul dat de fiecare în parte şi rezultatul obţinut în încercarea de promovare şi vindere a cărţii. Cartea a devenit, în sfârşit, accesibilă ca preţ şi se cumpără! Toată lumea a văzut acest lucru. Să nu uităm că, atât pentru cărţile puse în vânzare de Cotidianul, cât şi pentru cele scoase pe piaţă de Adevărul ceva mai târziu, s-a dus o adevărată luptă la chioşcuri. Dimineaţa, ajungând chiaun la ora 7 la gheretă, riscai deja să nu mai găseşti niciun exemplar.
Cum aşa?! Se epuiza stocul? Dar cine cumpăra toate exemplarele? Că doar ce-am zis mai înainte că se face atâta tam-tam că la noi cartea zace pe rafturi!!! Ei bine, iată cine o cumpăra: am văzut oameni de toate categoriile de vârstă, atât foarte tineri, cât şi în vârstă, luând fie numai un volum, fie cinci, şapte sau zece, pentru toată familia ori pentru toţi colegii de muncă şi tot aşa. Da, am văzut chiar şi pensionari! Şi sunt sigură că, mai ales pentru această categorie de oameni, achiziţionarea săptămânală a unei cărţi era un sacrificiu considerabil. Pe care, culmea, chiar erau dispuşi să-l facă!
Oamenii vor să cumpere cărţi. Asta am înţeles eu din lupta matinală pentru cultură la care am asistat cu răbdare o bună bucată de vreme. Şi nu numai că ei vor să achiziţioneze cărţi, dar o şi fac, dacă preţul acestora este rezonabil. Pentru că una este să scoţi 10-15 lei din buzunar pentru un exemplar, iar alta e să scoţi peste 50 de lei. Este prea mult! Este prea mult pentru români! Acesta este un gest pe care cei mai mulţi dintre oameni îl pot face numai rar, iar nu săptămână de săptămână.
Ştiu, atât din experienţă, cât şi din auzite, că tariful de tipărire a unei cărţi poate fi şi de 5 lei. În plus, am văzut cum un astfel de volum ajunge să aibă un preţ de peste 80 de lei. Diferenţa este exorbitantă! Plus că nu aduc exemplul unei cărţi scrise de Umberto Eco, să zicem, ci al unui produs banal, presărat pe alocuri cu sfaturi practice despre cum să faci nu ştiu ce lucruri mirifice cu viaţa ta. În ultima vreme, piaţa de carte este, efectiv, asfixiată de astfel de traduceri din literatura americană de mare, mare consum.
În concluzie, am putea avea cărţi mai ieftine, dar nu există voinţă pentru asta. Dacă toată lumea aleargă după bani, atunci nu înţeleg de ce ne mai plângem atâta că sectorul nostru cultural este la pământ! Oamenii nu au bani să cumpere cărţi, iar tinerii care au făcut Litere nu îndrăznesc să profeseze în învăţământ pentru că salariul este jalnic. De exemplu, mie mi-ar plăcea enorm să fiu profesoară şi, în plus, ştiu că aş putea face asta foarte bine şi cu multă pasiune, dar am omis din start gândul unei astfel de meserii pentru că mi-e teamă că nu mi-aş mai putea cumpăra nici măcar atâtea cărţi câte îmi iau azi. Ori poate că aş reuşi, dacă mi-aş rupe, de pildă, de la gură. Dar şi dragostea asta pentru cărţi, ca şi cea dintre oameni, cred că trece cumva prin stomac!
Autor: Isabella
Foto: www.gettyimages.com
Postări
