Cărţile au dat buzna febril în viaţa mea. Mai exact, la scurt timp după ce statul român m-a învăţat să citesc, m-am trezit într-o bună zi răcit şi degrabă utilizator de comprese. Teleenciclopedia începea la 7, aşa că m-am apucat să citesc Ţinutul blănurilor.
Cititul, acest obicei destabilizator de copilării, m-a găsit cu sistemul imunitar la pământ şi mi-a colonizat fără milă sinapsele. Manifestările au fost cele normale acestei afecţiuni, am studiat limba si literatura română, engleza şi istoria, ţopăind numai prin matematică sau fizică. Traducerile au urmat firesc şi maladia era deja inoperabilă.
Mi-am făcut ucenicia traducând sute de pagini din Marin Preda si alergând în jurul cozii după cele mai potrivite înţelesuri româneşti pentru sonetele lui Shakespeare. Silabisind din carte în carte şi de la liceu la universitate, m-am trezit pe foarte pusă masă urmând cursurile Facultăţii de Litere din Bucureşti. Au urmat diverse colaborari şi texte publicate pentru ca, până la urmă, pasiunea mea pentru traducere să se metamorfozeze în stadiul de profesie.
[Vezi care sunt şi ceilalţi traducători.]
[Vezi care sunt şi ceilalţi traducători.]
Postări
