Despre absenţa promovării lecturii în ziarele româneşti

Cât de importantă este o rubrică culturală în marile ziare centrale? Eu cred că este esenţială! Dar mă voi referi strict la o rubrică despre cărţi. Fiind, probabil, influenţată de ziarele britanice şi americane pe care le citesc pe internet, mă aştept ca, la un moment dat, să văd, măcar în variantele on-line ale ziarelor româneşti, că începe să se mişte ceva în acest sens, că apar jurnalişti culturali care să anunţe lansările de carte, care să prezinte (atenţie, nu să scrie critică literară; să lăsăm asta în seama criticilor) noile apariţii editoriale, care să intervieveze autori, care să afle de noi proiecte editoriale etc. Sunt atât de multe teme care ar putea fi abordate şi care ar deschide apetitul publicului larg pentru altceva decât veşnicele scandaluri, de orice fel ar fi ele, încât nu înţeleg de ce niciun CEO din marile trusturi de presă nu doreşte să rişte.

Repet, începutul poate fi făcut în mediul on-line. Aici se poate declanşa cu adevărat pregătirea unor viitori jurnalişti culturali. Aici s-ar putea face experimente la costuri minime. Ne plângem că oamenii nu citesc şi că nu cumpără cărţi! Dar marele public nu este la curent cu ceea ce se editează acum în România.

De cele mai multe ori, oamenii cumpără cărţi care să le satisfacă diverse interese practice sau pentru că sunt mânaţi de un impuls de moment, atunci când se întâmplă să intre într-o librărie. Oamenii trebuie să fie educaţi să citească cărţi. În mod evident, acest lucru nu se întâmplă în şcoală. Ba dimpotrivă, aş spune că, în cele mai multe cazuri, elevii dezvoltă o adevărată fobie pentru literatură.

Cu toate acestea, există mulţi oameni care citesc totuşi presa. Mai mult, versiunile on-line ale cotidienelor sunt accesate de un număr şi mai mare de oameni, pentru că acestea sunt gratis. În timp, dacă ar exista o secţiune dedicată cărţilor, cititorii de ziare ar începe s-o acceseze tot mai des. După exemplul unei mari publicaţii din Marea Britanie, The Guardian, o astfel de rubrică ar trebui să conţină o recomandare a editorului, cronici de carte, ştiri despre ultimele lansări, despre lecturi publice, despre diverse dezbateri care au ca punct central cartea etc., interviuri cu autori, editori, traducători şi alţi membri ai breslei editoriale şi multe altele. Prin această secţiune dedicată cărţii, un ziar oarecare ar putea iniţia un proiect de promovare a lecturii, proiect care ar avea, garantat, un impact foarte mare asupra publicului.

Online-ul oferă posibilităţi nelimitate. Iar cărţile şi, implicit, cititorii trebuie neapărat să profite de avantajele lui: accesul rapid, uşor, la costuri minime. Cu toate acestea, foamea pentru un profit imediat face ca interesele celor din managementul trusturilor de presă să fie foarte îndepărtate de nevoile culturale adevărate ale societăţii. Educaţia prin lectură este, categoric, una dintre acestea.

Autor: Graţiela